Regândirea afacerilor – plusvaloare în funcţia financiar-contabilă

Evenimentul a fost organizat de ACCA şi Ziarul Financiar si s-a desfasurat la Bucuresti, in data de 30.03.2011 la care a participat si dl. Toma Marin – presedintele Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania

Dacă nu există transparenţă contabilă, nu există încredere, nu există creditare, nu există creştere

miercuri, 23:45 Autor: Claudia Medrega
Dacă nu există transparenţă contabilă, nu există încredere, nu există creditare, nu există creştere

De la dreapta la stânga: Andreia Stanciu, director ACCA Europa de Sud-Est, Helen Brand, director executiv ACCA, Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR, Marin Toma, preşedinte Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi, Maria Manolescu, vicepreşedinte Camera Auditorilor din România

Economiile sunt la începutul unui nou ciclu de dezvoltare, mai echilibrat în dinamică şi mai sănătos decât precedentul, iar contabilitatea este un jucător cheie pentru dezoltarea economică sustenabilă în viitor.

Aceasta este una dintre concluziile conferinţei “Regândirea afacerilor – plusvaloare în funcţia financiar-contabilă” organizată de ACCA şi Ziarul Financiar.

“Dacă vrem să ne gândim la viitor, trebuie să ne gândim la schimbări. Acestea vor afecta şi profesia contabilă. Contabilitatea trebuie să răspundă schimbărilor. Trebuie să anticipăm schimbările şi să ajutăm mediul de afaceri să se adapteze la viitor. Contabilitatea este un jucător cheie pentru dezvoltarea economică sustenabilă în viitor”, a declarat Helen Brand, director executiv al ACCA, organizaţia globală a contabililor profesionişti.

La rândul lui, Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, a spus că este nevoie de un comportament mai economic şi prevăzător, care să facă mai selectiv consumul, întrucât “shoppingul pătimaş” nu îmbunătăţeşte nivelul de trai în mod durabil.

“Nu orice supliment de creştere economică este de bun augur pentru prosperitatea de ansamblu pe termen lung. Bunăstarea durabilă nu se face prin îndatorare excesivă. Aşteptările «exuberante» pentru creşterea veniturilor disponibile într-un ritm mult superior creşterii productivităţii muncii reduc competitivitatea economică şi şansele de recuperare a decalajelor. Trebuie să ne grăbim încet şi să creştem durabil din punct de vedere economic”, a spus Georgescu, făcând referire la ţările din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România.

El a amintit că modelul de creştere economică din ţările din Europa Centrală şi de Est a fost indus de integrarea în spaţiile europene, în care fondurile externe au jucat un rol principal. Însă dependenţa de aceste fonduri poate deveni riscantă pe viitor.

“Pentru sprijinirea unei creşteri economice durabile este nevoie de găsirea unor modalităţi de atragere a investiţiilor în sectorul bunurilor comercializabile la export. Este nevoie de ierar­hizarea preocupărilor, de investiţii în infrastructură şi de folosirea pe scară largă a fondurilor europene şi a parteneriatelor public-private”, a mai spus Georgescu.

În viziunea prim-viceguvernatorului, în anii care urmează ratele medii de creştere a economiei la nivelul regiunii ar putea să fie între 3 şi 4%.

“Modelul optim de creştere nu este condiţionat în totalitate de fluxuri generoase de bani, ci de o regândire reuşită a modelului antre­prenorial, susţinută de un model complex de politici anticiclice care să corecteze excesele din perioadele de boom şi care să sprijine economia reală în perioada de declin.”

Pascal Frerejacque, senior operations officer la Banca Mondială, a spus că “Dacă nu există transparenţă, nu există încredere. Dacă nu există încredere, nu există creditare. Dacă nu există creditare, nu există investiţii. Iar dacă nu există investiţii, nu există creştere economică”. Referindu-se la raportările financiare întocmite de companii, Frerejacque a afirmat că sunt foarte importante, raportarea fiind esenţială pentru intermedierea financiară, pentru investiţiile străine directe şi o dezvoltare economică sustenabilă.

“Raportările financiare nu au fost arătate cu degetul în contextul crizei. Dar, dacă ar fi existat mai multe informaţii în raportările financiar-contabile ar fi ajutat mai mult. Populaţia a plătit din buzunar pentru salvarea băncilor. Raportările financiare nu au dus la criză, dar au contribuit la ea. Politicile de contabilitate şi financiare bune susţin creşterea sustenabilă pe termen lung”, a spus Frerejacque.

Mesajul contabililor către oamenii de afaceri

*

Dacă nu există transparenţă, nu există încredere. Dacă nu există încredere, nu există creditare. Dacă nu există creditare, nu există investiţii. Dacă nu există investiţii, nu există creştere economică.
*

Raportarea financiară este esenţială pentru intermedierea financiară, pentru investiţiile străine directe şi o dezvoltare economică sustenabilă.
*

Auditul este un mecanism cheie pentru creşterea încrederii în situaţiile financiare; nu credem că modelul de audit nu este sănătos. credem că şi acţionarii şi actorii publici se încred în audit.
*

Este crucial ca dezbaterea standardelor internaţionale să fie pusă pe prim-plan.
*

Pe termen lung, logica eficienţei pieţelor nu funcţionează. În criză se amplifică tendinţa de a reacţiona exagerat. Lăcomia se transformă în frică şi piaţa se prăbuşeşte.
*

Trebuie să evităm protecţionismul şi suprareglementarea şi să întărim disciplina pe pieţele financiare; este nevoie de metode clare pentru măsurarea disciplinei.
*

Este nevoie de gestionarea riscurilor la toate nivelurile şi creşterea culturii financiare.
*

Există discrepanţe de aşteptare între utilizatori şi auditori. Ajungem într-o situaţie în care credem că schimbând felul în care formulăm raportul de audit ne apropiem de utilizatori.
*

Comunicarea ar trebui să fie evaluată şi întărită mai ales dacă este vorba despre misiunea auditorului.
*

Ar trebui să avem şi standarde cu privire la ceea ce ar trebui să auditeze auditorul. Este nevoie de schimbare, dar trebuie să evaluăm cu mare grijă.
*

Dacă introducem prea multe elemente noi creăm mai mare confuzie.
*

Profesia de auditor s-a schimbat şi se schimbă. În ultimii 10 ani, auditul a fost în continuă schimbare. Acum adresăm riscuri, în urmă cu 10 ani le făceam cu totul altfel.
*

Trebuie să ne schimbăm cu toţii. Şi să revizuim relevanţa pe care o aduce profesia de audit ca valoare adăugată.
*

Este important ca toate părţile interesate să concluzioneze: care informaţii sunt necesare a fi furnizate şi în ce măsură necesită servicii din partea auditorilor. Trebuie să apară standarde de raportare financiară şi nefinanciară.
*

Întrebarea este dacă rezultatele aduse de raportările existente sunt 100% folosite, înţelese şi aplicate. Când ne vom convinge că sunt adresate complet, ne putem gândi la paşii următori.
*

Schimbarea nu trebuie realizată de dragul schimbărilor. Trebuie să fie o evoluţie şi o adaptare la nevoile pieţei.
*

Scopul raportării financiare este să ofere informaţie. Raportul de audit singur nu poate să fie soluţia. Există şi rapoarte de management: unele pot să fie auditate, iar altele nu. Cadrul de raportare trebuie să fie dezvoltat pe frecvenţa, calitatea informaţiilor. Auditul nu poate fi singura soluţie la dezbaterile ce privesc mai multe informaţii. Raportul cost-beneficiu ne interesează, cântăreşte foarte mult. Auditul nu poate să fie o soluţie pentru tot.
*

Companiile raportează în general despre sănătatea financiară, iar auditorul se uită la informaţiile financiare şi dă opinia. Dacă mergem pe ideea foarte bună ca firmele să definească ce au nevoie, putem să ajungem la situaţia ca fiecare companie să aibă nevoie de alte informaţii. Ajungem la o standardizare.
*

Din păcate, în România există foarte multe entităţi care încă nu înţeleg cui revine răspunderea şi care este rolul operaţiunii de audit; dacă devine clar, atunci şi costul va fi asumat.
*

Trebuie să recunoaştem că în ultimii 7-10 ani profesia de audit s-a deplasat mult în direcţia pozitivă, spre independenţă. Au existat şi eşecuri de audit, dar rareori eşecurile au fost din cauza independenţei.
*

Nu este necesar să fie introduse noi norme. Sunt suficiente prevederile existente. În fond ideea de limitare a mandatului este legată de faptul că după un timp auditorul poate să nu fie independent.
*

Dacă schimbul de informaţii între auditori şi organismele de reglementare se bazează pe prevederi legale, nu există o problemă de confidenţialitate. Dar comunicarea trebuie să existe în ambele sensuri, nu doar de la auditor la autoritatea de reglementare; dacă autoritatea identifică riscuri să vină la auditor.